Dedesuptul - Negură Bunget

În sânul venelor pământului

Cad în hăul de sub care

Foc ascuns sub încuietoare;

Foc viu, mereu nestins

Străpunge trupul chinului

Arzând Gemma tăinuită

Țintuind în vârf de spadă

Să despartă despărțitul

Să înnoade înnăditul

În ochi de ape subterane

Picurând sclipirea

Rostogolesc cristale

Din roua lacrimilor ascunse

Cap, vas cu gânduri neînsemnate

În clocot prinde să se spargă

Și împrăștie înflăcărate

Scântei de-nsuflețire amară

Din sudoarea frunții lor

Întru schimbare să se ivească

Strop de apa cristalină…

Să-ntoarcă măiestritul, cristal din apă

De făptură pamântească

Deasupra adâncului în nechemare

Duh purtat peste înflăcărate

Ape întunecate

Să se coboare și să-nconjoare

În chip neobișnuit pe om

Cât mai adânc crestând

Până-n lipsa de înfățișare

In the veins of the earth

I fall into the abyss beneath which

Fire hidden under the lock;

Live fire, always burning

It pierces the body of torment

Burning Gemma in secret

Aiming at the tip of the sword

To separate the separated

To tie the knot

In the eyes of groundwater

Dropping the glitter

Rostogolesc crystals

From the dew of hidden tears

Head, vessel with insignificant thoughts

In the boiling it starts to break

And scatter fiery

Bitter sparks of bitterness

From the sweat of their brow

For change to emerge

Crystal clear water…

Let the master, the crystal in the water, return

Earthly creature

Above the deep in the uninvited

Spirit carried over the flames

Dark waters

Get down and go around

Unusually human

Growing deeper

Until the lack of appearance