Obsesii - Alexandra Stan, Nomad Digital

Ne prind zorii

Și noi ne iubim prin mansarde

Penurii de timp

Se rup norii

Când ne auzim de aproape

Ce sunet sublim

Exilați, ne construim

Universul peste noapte

E normal să ne dorim

Când ardem

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Ne prind zorii în reverii

Strâns în brațe mereu să mă ții

Închid ochii, ce simfonii…

Eu — nisipul, tu — valurile mării

Exilați, ne construim

Universul peste noapte

E normal să ne dorim

Când ardem

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Ziua de mâine vreau să înceapă tot cu tine

Prefer aici, decât străină printre oameni

Pe jos petalele din trandafirii galbeni

Ziua de mâine nu ne-o garantează nimeni

Prefer în doi, decât străină prin mulțime

Vorbim cu toți fără să ne audă nimeni

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

The dawn is upon us

And we make love in attics

Time constraints

The clouds are breaking

When we hear each other close

What a sublime sound

Exile, we build

The universe overnight

It's normal to want

When we burn

They become obsessions when everything is carnal

We are bound by gimmicky illusions

And maybe this wine is too bitter

That I want you now for more than one night

They become obsessions when everything is carnal

We are bound by gimmicky illusions

And maybe this wine is too bitter

That I want you now for more than one night

Dawn catches us in reveries

In your arms always hold me

I close my eyes, what symphonies...

I — the sand, you — the waves of the sea

Exile, we build

The universe overnight

It's normal to want

When we burn

They become obsessions when everything is carnal

We are bound by gimmicky illusions

And maybe this wine is too bitter

That I want you now for more than one night

They become obsessions when everything is carnal

We are bound by gimmicky illusions

And maybe this wine is too bitter

That I want you now for more than one night

Tomorrow I want to start all over with you

I'd rather be here than a stranger among people

Yellow rose petals on the ground

No one guarantees us tomorrow

I prefer alone, than a stranger in a crowd

We talk to everyone without anyone hearing us

They become obsessions when everything is carnal

We are bound by gimmicky illusions

And maybe this wine is too bitter

That I want you now for more than one night

They become obsessions when everything is carnal

We are bound by gimmicky illusions

And maybe this wine is too bitter

That I want you now for more than one night