Tăcerea - Luna Amara

Ziduri mari de cabluri lungi şi fibre de carbon

Noi ne-am înălţat şi-ncet ne sufocăm

Dacă mai respiri acum te-nchidem în neon

Nu avem de gând să te mai suportăm

Daţi-ne un sfânt, un om, un lider de carton

Şi îl vom urma oricând fără refuz

Ritmul rece sacadat din vocea fără ton

Cheamă lacom încă un abuz

Până când

Până când

Auzim

Zgomotul vieţii maşinilor cu care

Ne-acoperim

Tăcerea

Nu avem trecut nici viitor ci doar prezent

Suntem toţi copiii marelui virtual

Fiecare e-un ocean de vise de ciment

Dar n-am fost nicicând mai mult decât un val

Până când

Până când

Auzim

Zgomotul vieţii maşinilor cu care

Ne-acoperim

Tăcerea

Zgomotul vieţii maşinilor cu care

Ne-acoperim

Tăcerea

Auzim

Zgomotul vieţii maşinilor cu care

Ne-acoperim

Tăcerea

Large walls of long cables and carbon fibers

We have risen and are slowly suffocating

If you still breathe, we'll lock you in neon

We're not going to put up with you anymore

Give us a saint, a man, a cardboard leader

And we will follow him at any time without refusal

The cold rhythm jerked out of his toneless voice

He greedily calls it another abuse

Until

Until

hear

The noise of the life of the cars with which

We cover ourselves

The silence

We have no past or future, only a present

We are all children of the great virtual

Each is an ocean of cement dreams

But I've never been more than a wave

Until

Until

hear

The noise of the life of the cars with which

We cover ourselves

The silence

The noise of the life of the cars with which

We cover ourselves

The silence

hear

The noise of the life of the cars with which

We cover ourselves

The silence