Pietre În Alb - Luna Amara

Vreau s-aprind

Ultimul meu mal când nu mai simt

Și luna-n ape negre ar tăcea

Să mă sting

Dus de valuri verzi în larg de mari

Singur cum eram când am venit

Am să trec

Că și cum pe albe foi închizi un cerc

Și mâna ta deprinde alt contur

Pot să iert

Sau pot să mint că pot să iert cumva

Când tot ce-a fost al meu va fi al altcuiva

Toate pietrele albe adună uitare

Și tot ce e viu se stinge și moare

Neagră uitare acoperă urmă

Ești sânge și lut viată ta-i una

Ai putea

Să te minți că voi fi tot aici cumva

Dar știm atât de bine să uităm

Dacă vrei

Două pietre-n alb s-arunci nu să le iei

În gândul tău să nu mai fiu nimic

I want them to light up

My last shore when I can't feel it anymore

And the moon in black water would be silent

Let me go out

Taken by green waves in the high seas

Alone as I was when I came

I'll pass

Like closing a circle on white sheets

And your hand takes on a different outline

I can forgive

Or I can lie that I can somehow forgive

When everything that was mine will be someone else's

All the white stones gather oblivion

And everything that is alive goes out and dies

Black forgetfulness covers the trace

You are blood and clay, your life is one

You could

Lie to me that I'll be here somehow

But we know so well to forget

If you want

Don't throw two white stones at yourself

To be nothing in your mind